Opinia unui angajat despre managementul CFR în 2011
Τatăl meu a fost mecanic de locomotivă, a iubit calea ferată şi aşa am învăţat să o îndrăgesc şi eu. Prin urmare, sunt inginer în Sibiu şi lucrez in CFR din 1986. Am trecut, în aceşti 25 de ani, prin mai multe funcţii, de la ucenic electrician reparator locomotive până la şef de serviciu în regională. În prezent mai am, încă, încredere în revigorarea transportului feroviar românesc, dar declar pe propria răspundere, fără a fi influenţat de păreri din exterior, că mi-am pierdut respectul faţă de managerii actuali. Nu mă refer la unul anume, mă refer la toţi, din toate firmele şi societăţile desprinse din fostul CFR. Argumentez această declaraţie cu câteva concluzii trase în decursul ultimilor ani. Ani în care transportul feroviar de la noi a decăzut continuu.
La Mulţi Ani, Feroviarul Român!
La sfârşitul anului 2000, FML a hotărât să înceapă editarea unei publicaţii care să reflecte activitatea şi domeniile de interes ale organizaţiei, punând astfel bazele unei noi forme de comunicare cu membrii săi.
Ca urmare, în luna ianuarie a anului 2001, exact cu 10 ani în urmă, ieşea de sub tipar primul număr al publicaţiei "Feroviarul Român".
În primul editorial, președintele FML de atunci, Voicu Sala evoca faptul că "în istoria sa de 10 ani, Federația Mecanicilor de Locomotivă" a reușit, prin acțiuni de luptă sindicală, dezbateri, negocieri, mese rotunde, conflicte de muncă, greve, să se facă cunoscută atât în mișcarea sindicală feroviară cât și la nivel internațional", propunând în continuare o "strategie de acțiune ofensivă", alături de o indispensabilă orientare spre comunicare și dezbatere cu salariații. Astfel își începea existența Feroviarul Român și purcedea pe drumul său de oglindire fidelă a celor mai importante evenimente la care avea să participe, de cele mai multe ori cu un rol principal, Federația Mecanicilor de Locomotivă.
CNS „Cartel ALFA“ – 20 de ani
În primele luni ale anului 1990, liderii sindicali din cadrul a șapte federații sindicale, nou înființate, au decis con-
strucția confederației, care ulterior a devenit cunoscută românilor sub numele de Confederația Națională
Sindicală „Cartel ALFA“. Am numit-o „ALFA“ pentru că, spuneau ei, aceasta este prima confederație sindicală
din România de după 1989 constituită democratic, prin decizia lucrătorilor din cele șapte federații.
Decizia de înființare a confederației a fost luată de liderii federațiilor: METAROM (metalurgie), SOLIDARI-
TATEA ‘90 (electronică, electrotehnică), FSLCP (chimie-petrochimie), UNIREA (construcții de mașini),
PETROM (extracție, prelucrare petrol), CNSMR (centrala minieră), SECAMET (sectoarele calde din construcții
de mașini), în 7 iunie 1990. Confederația cuprindea astfel peste un milion de salariați din industrie.
De la bun început, liderilor de sindicat le-a fost clar că posibilitatea dezvoltării noii confederații depindea în mare
măsură de ajutorul sindicatelor din Europa occidentală, care aveau o lungă experiență în negocierile colective și
puteau acorda un ajutor substanțial consolidării noilor sindicate din Europa centrală. Pe plan mondial, în acel